„Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes

mouse-with-headphonesAm inceput sa citesc „Flori pentru Algernon” fara prea mare entuziasm,  aflindu-ma intr-o criza de idei de carti bune de citit, dar m-au salvat ca intotdeauna tableta mea folosita ca e-reader si un blog literar care lasa sa se inteleaga ca „Flori pentru Algernon”este o carte”clasica”, un „must read” al oricarui impatimit de literatura.

Am depasit destul de usor paginile de inceput(pentru ca eram prevenita) scrise intr-un limbaj de semi-analfabet. Sa ma explic: Charlie, personajul principal, este un adult de aproximativ 30 de ani, cu retard mental ,care face eforturi colosale de a invata sa scrie si sa citeasca. El urmeaza a fi supus unui experiment, o interventie neurochirurgicala, care il va face inteligent, ba chiar un geniu dupa cum reiese mai tarziu. Cartea, care urmareste evolutia personajului pe tot parcursul experimentului, e redactata sub forma de „rapoarte de progresie” scrise de Charlie la persoana intai, astfel incat intreaga perspectiva asupra lumii si a celorlalte personaje devine variabila in functie de IQ-ul personajului.

Ceea ce impresioneaza din primele pagini este candoarea si umanitatea lui Charlie care, lucrind ca om de serviciu la o brutarie, nu-si doreste decat sa fie destept si „sa discute politica” cu colegii lui normali din punct de vedere intelectual, pe care ii considera buni prieteni.

Nu stiu daca ceea ce i se intampla lui Charlie dupa operatie e o fericire sau o tragedie. Pe de o parte, el descopera lumina  si minunile cunoasterii.Pe de alta parte, aceasta cunoastere il face sa descopere ca oamenii din jurul lui nu sunt nici foarte buni(a se vedea „prietenii” de la brutarie), nici niste zei(a se vedea prof.Nemur si dr.Strauss). Da, incepe sa-si aduca aminte, asa cum isi dorea el, de familia lui. Dar amintirile sunt teribil de dureroase. Devine constient ca este o fiinta omeneasca, ca asta a fost si inainte de operatie, insa intelege si faptul ca, pentru doctorii care l-au „salvat”, el este doar un experiment. Da, devine un adult extrem de inteligent, insa evolutia lui emotionala este oprita la stadiul de copil.

Nu voi face rezumatul cartii pentru ca nu vreau sa stric placerea lecturii celor care nu au citit-o, dar trebuie totusi sa ma opresc putin si la titlu. Algernon este un soricel de laborator pe care se face, anterior lui Charlie, acelasi experiment. Algernon devine foarte destept pentru un soricel, iar Charlie, in timpul evolutiei sale, il urmareste continuu si se identifica cu el. Cand Algernon moare, Charlie ii duce flori la mormant, caci NICI ALGERNON NU FUSESE DOAR UN EXPERIMENT, CI O FIINTA VIE.

Subscriu la parerea celor de pe alte bloguri ca finalul cartii este unul fericit, pentru ca celebreaza sentimentul omenescului, al prieteniei, al increderii,  indiferent de nivelul IQ-ului.

Lectura placuta! Merita!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s