„Identitatea” de Milan Kundera

„Identitatea” a fost prima carte a lui Kundera pe care am citit-o si cu siguranta nu va fi ultima. Cartea mi-a placut pentru ca am resimtit-o ca pe o provocare intelectuala. Nu in sensul ca ar fi greu de citit sau solicitanta, insa aveam mereu tendinta de a nota citate din ea pentru a le regandi pe indelete mai tarziu. Tonul cartii este unul filozofic, un pic cam rece pentru gustul meu. Simteam ca scriitorul m-a invitat la o cafea, sa dicutam despre identitatea care se regaseste si se defineste numai in cuplu, despre frumusetea femeii si impactul pe care vremelnicia ei il are asupra posesoarei acestei frumuseti, despre apartenenta sau nu la lumea inconjuratoare, despre maternitate si lipsa ei si asa mai departe.

Centrul epic al naratiunii este dat de relatia Chantal-Jean Marc. Chantal este o femeie divortata care isi regaseste echilibrul langa un barbat ceva mai tanar decat ea, Jean Marc. Intriga apare cand Chantal constata ca a ajuns la varsta la care „barbatii nu o mai urmaresc cu privirea pe strada”. Nu stiu cat de puternic este impactul acestei constatari asupra lui Chantal care, totusi,  sufera,insa eu am fost mai sensibilizata de reactia iubitului care ii pune in cutia postala scrisori anonime de la un asa-zis indragostit, pentru a-i spori increderea in sine.

Relatia dintre ei se rupe (sau asa pare, la prima vedere, caci finalul face treceri intre real si imaginar) din pricina necomunicarii, a unor conflicte interioare separate de lipsa cuvintelor ce le-ar putea clarifica. Apoi, la finalul „final”, autorul propune o alta rezolvare: Chantal si Jean Marc, cu ochii larg deschisi unul spre celalalt, gasindu-si identitatea fiecare, in bratele celuilalt.

M-a fascinat si felul in care Chantal resimte moartea copilului ei: durerea materna imensa e domolita de lipsa necesitatii de a se mai integra si lupta in aceasta lume inconjuratoare. Ea devine libera sa se inchida in micul ei univers confortabil.

Cautarea identitatii o va face pe Chantal sa renunte la metafora trandafirului parfumat ce trece prin mainile miilor de barbati si sa ramana cu Jean Marc.

Cautarea identitatii il face pe Jean Marc sa considere prietenia doar ca oglinda evocatoare de trecut.

Tot cautarea si impacarea cu identitatea sa, il face pe eroul principal, pe care il simtim inteligent, etic si sensibil, sa renunte la multiple profesii pentru a se multumi cu strictul necesar.

Dar rezolvarea finala  a tuturor problemelor o reprezinta cuplul: cei doi exista ca identitati complete doar impreuna, unul in raport cu celalalt.

Da, mi-a placut cartea, dar mai multa emotie nu-i strica.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s